Pojarul, cunoscut si sub numele de rujeola, este o infectie virala extrem de contagioasa, raspandita la nivel global. Aceasta boala virala a fost semnalata pentru prima data acum sute de ani, dar ramane inca o provocare majora pentru sanatatea publica. In acest articol, vom explora in detaliu cat dureaza pojarul si alti factori importanti legati de aceasta afectiune.
Ce este pojarul si cum se manifesta?
Pojarul este cauzat de virusul rujeolic, un virus ARN din familia Paramyxoviridae. Acesta este extrem de contagios si se raspandeste prin contact direct sau prin aer, prin stropii infectiosi expulzati cand o persoana infectata tuseste sau stranuta. Perioada de incubatie a pojarului este de aproximativ 10-14 zile, perioada in care individul nu prezinta simptome vizibile.
Primele simptome care apar sunt similare cu cele ale unei raceli comune: febra, tuse, secretii nazale si conjunctivita. Un simptom clasic al pojarului este eruptia cutanata care apare de obicei la trei-patru zile dupa debutul simptomelor initiale. Aceasta eruptie incepe de la fata si se extinde spre restul corpului sub forma unor pete rosii care pot fuziona.
Pe langa simptomele deja mentionate, pojarul poate cauza complicatii severe, cum ar fi pneumonia, encefalita si chiar decesul. Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii (OMS), in 2017, au fost raportate peste 140.000 de decese la nivel mondial din cauza pojarului, majoritatea fiind copii sub cinci ani.
Cat dureaza efectiv boala?
Durata pojarului poate varia de la o persoana la alta, dar, in general, se desfasoara in mai multe etape distincte. In mod obisnuit, pojarul dureaza intre una si doua saptamani, de la debutul simptomelor pana la recuperarea completa. Faza prodromica, care include simptomele asemanatoare racelii, dureaza de obicei 3-5 zile. Ulterior, eruptia cutanata devine vizibila si persista aproximativ o saptamana.
Eruptia cutanata apare de obicei in a treia zi a bolii si poate dura 4-7 zile. Treptat, febra si simptomele respiratorii incep sa dispara, iar eruptia cutanata se estompeaza, lasand in urma o descuamare fina a pielii. In aceasta perioada, pacientul este considerat contagios si ar trebui sa evite contactul cu alte persoane pentru a preveni raspandirea virusului.
In cele din urma, faza de convalescenta poate dura de la cateva zile pana la cateva saptamani, in functie de sistemul imunitar al individului si de eventualele complicatii care au aparut. Persoanele care se recupereaza de pe urma pojarului dobandesc in general imunitate pe viata impotriva virusului rujeolic.
Importanta vaccinarii impotriva pojarului
Vaccinarea impotriva pojarului este esentiala pentru prevenirea raspandirii acestui virus extrem de contagios. Vaccinul ROR (rujeola-oreion-rubeola) este cel mai frecvent utilizat pentru a oferi protectie impotriva pojarului si altor doua boli virale. Vaccinul este administrat de obicei in doua doze, prima la varsta de 12-15 luni si a doua la varsta de 4-6 ani.
Potrivit Centrului pentru Controlul si Prevenirea Bolilor (CDC), vaccinarea cu doua doze de ROR este eficienta in proportie de aproximativ 97% in prevenirea pojarului. Acest nivel ridicat de eficacitate a contribuit semnificativ la reducerea numarului de cazuri de pojar in multe tari.
Exista cateva motive importante pentru a promova vaccinarea:
- Protectie individuala: Vaccinarea asigura protectie impotriva infectarii cu virusul rujeolic, prevenind aparitia simptomelor si complicatiilor asociate cu pojarul.
- Imunitate de grup: Atunci cand un procent semnificativ din populatie este vaccinat, sansele de raspandire a virusului scad, oferind protectie si celor care nu pot fi vaccinati din motive medicale.
- Reducerea mortalitatii: Vaccinarea a dus la o scadere semnificativa a ratei de mortalitate cauzata de pojar, in special in randul copiilor.
- Economii pentru sistemul de sanatate: Prevenirea cazurilor de pojar reduce costurile asociate cu tratamentul si gestionarea complicatiilor.
- Eradicarea potentiala: Cu un efort sustinut, vaccinarea poate ajuta la eradicarea completa a pojarului, asa cum s-a intamplat in cazul variolei.
Riscuri si complicatii asociate cu pojarul
Pojarul nu este doar o infectie inofensiva; poate duce la complicatii severe care pot afecta sanatatea pe termen lung. Desi majoritatea persoanelor se recupereaza complet, un procent semnificativ poate dezvolta complicatii potential grave, in special copiii mici si adultii cu sistem imunitar compromis.
Printre complicatiile frecvente ale pojarului se numara:
- Pneumonia: Este cea mai frecventa complicatie si principala cauza de deces in randul copiilor care contracteaza pojarul.
- Otita medie: Infectiile urechii sunt o complicatie comuna si pot duce la pierderea temporara a auzului.
- Diarreea: Aceasta poate duce la deshidratare severa, in special la copiii mici.
- Encefalita: Inflamatia creierului poate aparea la aproximativ 1 din 1000 de cazuri si poate avea consecinte grave, inclusiv leziuni cerebrale permanente.
- Panencefalita sclerozanta subacuta (PESS): O complicatie rara, dar fatala, care poate aparea la ani de zile dupa infectia initiala cu pojar.
Aceste complicatii subliniaza importanta prevenirii pojarului prin vaccinare si alerteaza asupra seriozitatii bolii. Supravegherea medicala atenta si interventia rapida pot reduce riscul de complicatii grave.
Masuri de preventie si tratament
Preventia ramane cea mai eficienta metoda de a combate pojarul, iar vaccinarea este centrul acestor eforturi. Cu toate acestea, in cazul in care o persoana este infectata, sunt necesare masuri de gestionare a simptomelor si prevenire a raspandirii virusului.
Masurile de preventie includ:
- Vaccinarea: Respectarea programului de vaccinare ROR recomandat este esentiala pentru prevenirea infectiei.
- Izolarea: Persoanele infectate ar trebui sa evite contactul cu altii pana la disparitia completa a simptomelor pentru a preveni transmiterea virusului.
- Igiena: Spalarea frecventa a mainilor si evitarea contactului cu persoanele bolnave sunt masuri esentiale de igiena.
- Educatia: Informarea comunitatii despre importanta vaccinarii si riscurile pojarului poate ajuta la reducerea cazurilor.
- Monitorizarea si raportarea: Supravegherea epidemiologica si raportarea cazurilor suspecte sunt esentiale pentru prevenirea raspandirii.
In ceea ce priveste tratamentul, nu exista un tratament specific pentru pojar, dar simptomele pot fi gestionate pentru a imbunatati confortul pacientului. Acestea includ administrarea de lichide pentru prevenirea deshidratarii, medicamente pentru reducerea febrei si utilizarea vitaminelor suplimentare, cum ar fi vitamina A, care s-a dovedit a reduce severitatea bolii.
Impactul global al pojarului
Pojarul ramane o problema globala de sanatate, in ciuda eforturilor de vaccinare si preventie. Desi multe tari au reusit sa reduca semnificativ numarul cazurilor, focarele de pojar continua sa apara din cauza lacunelor in acoperirea vaccinala si a reticentelor fata de vaccinare.
Potrivit Organizatiei Mondiale a Sanatatii, in 2019, s-au raportat focare de pojar in mai multe regiuni ale lumii, inclusiv in Africa, Europa si America de Sud. Aceste focare sunt adesea rezultatul unor rate scazute de vaccinare, migratie si calatorii internationale, dar si al informatiilor false despre riscurile vaccinului.
Impactul global al pojarului este amplificat de complicațiile severe și de rata mortalității asociate. Educația publică și programele de sănătate trebuie să continue să sublinieze importanța vaccinării și să abordeze reticențele la vaccinare, pentru a reduce incidența pojarului și a preveni focarele în viitor.
In ciuda eforturilor considerabile, pojarul continua sa reprezinte o provocare majora pentru sanatatea publica. Este esential ca guvernele, organizatiile de sanatate si comunitatile sa colaboreze pentru a asigura vaccinarea adecvata si pentru a promova masurile de igiena si preventie. Doar prin eforturi concertate si constiente putem spera sa reducem impactul pojarului la nivel global si sa protejam viitoarele generatii de acest virus periculos.
